Panelul VIa, dedicat temei „Războiul dronelor Rusia–Ucraina: inovație pe linia frontului și dincolo de ea. Ce putem învăța pentru apărarea noastră?”, a fost moderat de dl. Greg Melcher, Director Operațional al New Generation Warfare Centre (SUA). Evenimentul i-a reunit pe dl. Andriy Sirko-Galouchenko, expert în dezvoltarea UAV pentru aplicații militare; dl. Terry Jamison, Director internațional pentru aeronave cu decolare și aterizare verticală în cadrul Boeing; dl. Mustafa Nayyem, Director Afaceri Publice al GTX; general (rez.) Nicolae Ciucă, fost Prim-ministru al României; și general-locotenent Iulian Berdilă, Locțiitor al Șefului Statului Major al Apărării pentru Operații și Instrucție.
În intervențiile lor, vorbitorii au subliniat că ceea ce odinioară era perceput drept un orizont tehnologic îndepărtat devenise deja realitate operațională. Progresele în materie de sisteme aeriene fără pilot, arhitecturi deschise și integrarea rapidă a capabilităților demonstrau că viitorul războiului era mult mai apropiat decât anticipaseră majoritatea actorilor occidentali. Experiența acumulată în Ucraina indicase că ritmul accelerat al inovării impusese o transformare structurală a modului în care sunt concepute operațiile aeriene, terestre și de coordonare interforțe. Utilizarea combinată a platformelor cu pilot și fără pilot, precum și necesitatea unei interoperabilități tehnice imediate, fuseseră identificate drept condiții esențiale pentru adaptarea militară contemporană.
Panelul a evidențiat faptul că proliferarea dronelor schimbase radical logica operațională: acestea erau deja folosite pentru recunoaștere, lovire de precizie, logistică, minare și deminare, corectarea tirului de artilerie și operațiuni speciale. Atacurile masive coordonate asupra infrastructurilor critice demonstraseră limitele unei apărări exclusiv reactive, sugerând că neutralizarea platformelor la sursă devenise o necesitate strategică. În paralel, s-a subliniat că sistemele de contracarare a dronelor se aflau într-un proces accelerat de dezvoltare, integrând atât tehnologii existente, cât și soluții emergente menite să răspundă volumului în creștere al amenințărilor aeriene de joasă altitudine.
Discuțiile au reliefat și dimensiunea strategică a vulnerabilității europene în fața războiului hibrid. Evaluările convenționale asupra amenințării nu mai corespundeau realității unui adversar care opera preponderent prin mijloace asimetrice, difuze și greu de atribuit. Evenimente aparent minore – precum apariția unor drone neidentificate în proximitatea infrastructurilor critice din Europa – ilustraseră decalajul dintre percepția publică, pregătirea instituțională și natura reală a riscului. S-a subliniat că majoritatea statelor europene nu erau încă pregătite să răspundă adecvat unui astfel de tip de agresiune.
În ansamblu, panelul a concluzionat că războiul dronelor reprezenta nu doar o evoluție tehnologică, ci o schimbare profundă de paradigmă în arta militară. Adaptarea la acest mediu operațional presupunea agilitate instituțională, cicluri scurte de inovare, investiții coordonate și o doctrină flexibilă, capabilă să integreze rapid lecțiile rezultate din conflictul ucrainean. Războiul modern devenise un domeniu în care viteza adaptării, integrarea sistemelor și capacitatea de a răspunde simultan ofensiv și defensiv constituiau elementele centrale ale rezilienței strategice.
