Panelul VIIa, intitulat „Lecțiile învățate din Ucraina utile pentru industria noastră de apărare: noi tehnologii și abordări asimetrice,” a fost moderat de general-locotenent (rez.) Vasile Toader, membru al Consiliului Științific al New Strategy Center și fost reprezentant al României la NATO și UE. Panelul i-a reunit pe dl. Andrii Sirko-Galouchenko, expert în dezvoltarea UAV pentru aplicații militare și fondator al Forumului ucrainean pentru UAV; dl. Adrian Iacob, Director Executiv Lockheed Martin România; dl. Werner Sauerwald, Șef al Departamentului pentru Programe & Vânzări, Rheinmetall (Germania); și dl. Costică Postolache, Director General adjunct Interactive România.

În intervențiile lor, vorbitorii au subliniat că războiul din Ucraina a transformat în timp real înțelegerea mobilizării industriale, adaptării tehnologice și inovării asimetrice. S-a evidențiat faptul că conflictul a scos la iveală nu doar viteza cu care se dezvoltă sistemele fără pilot, ci și limitările structurale ale industriilor de apărare tradiționale — în special cele constrânse de cicluri lungi de producție, procese rigide de achiziții și integrare insuficientă cu ecosistemele private de inovare. Experiența de pe front a demonstrat că agilitatea și prototiparea rapidă devin factori decisivi pentru obținerea avantajelor operaționale.

Discuțiile au evidențiat, de asemenea, cursa tehnologică continuă dintre adaptare și contramăsuri. Dezvoltarea iterativă a platformelor UAV ucrainene — de la drone agricole reutilizate pentru atacuri nocturne la sisteme FPV avansate și drone ghidate prin fibră optică — a ilustrat modul în care inovația apare sub presiune și evoluează prin cicluri succesive de testare pe teren. În paralel, capacitatea Rusiei de a scala producția prin integrarea inițiativelor private în structurile industriale de stat a subliniat importanța mecanismelor flexibile de finanțare, accesului la infrastructură de fabricație și a capacității de a produce la scară sisteme funcționale, mai degrabă decât soluții de înaltă performanță perfecte. Această dinamică a fost prezentată drept o lecție centrală pentru industria europeană: succesul depinde nu doar de creativitate tehnologică, ci și de capacitatea de a sprijini inovația cu infrastructura industrială adecvată.

Panelul a subliniat că sectorul european de apărare trebuie să-și reconfigureze abordarea asupra producției, achizițiilor și cooperării. Războiul a evidențiat lacune de capacitate în domenii precum apărarea aeriană de scurtă rază, sistemele de contracarare a dronelor și platformele autonome sau semi-autonome pentru logistică. Totodată, s-a remarcat că Europa depinde prea mult de procesele lungi de certificare, testare și evaluare etică, care încetinesc implementarea tehnologiilor emergente, cum ar fi AI pentru țintire, supraveghere autonomă sau dezamorsare automată. Fără luarea rapidă a deciziilor și o coordonare strânsă între sectorul public și cel privat, statele europene riscă să rămână în urmă față de actori care testează și iterează tehnologiile direct pe câmpul de luptă.

O temă recurentă a fost necesitatea unei cooperări industriale transatlantice și intra-europene mai profunde. Panelul a subliniat interdependența dintre industriile de apărare americane și europene: Europa are nevoie de tehnologii și capacități de producție din SUA, în timp ce Statele Unite depind de Europa pentru reziliența lanțurilor de aprovizionare, platforme și hub-uri regionale de producție. În același timp, experiența ucraineană a demonstrat că baza industrială europeană — producători auto, firme de inginerie, companii software — ar putea juca un rol mult mai semnificativ în producția de apărare dacă ar fi integrată, stimulată și sprijinită corespunzător. Aceasta corespunde unei tendințe mai largi de rețele industriale descentralizate, capabile să susțină producția de volum mare și adaptabilă rapid.

În final, vorbitorii au atras atenția asupra orizontului strategic modelat de reziliența continuă a Ucrainei. Capacitatea acesteia de a inova în condiții extreme, de a absorbi cunoștințe tehnologice și de a operationaliza soluții în câteva zile, nu în ani, a fost prezentată atât ca sursă de inspirație, cât și ca avertisment. Ucraina, au concluzionat paneliștii, câștigă timp pentru Europa prin rezistența sa, însă guvernele și industriile europene trebuie să decidă cum să utilizeze acest timp: fie să reformeze achizițiile, să accelereze mobilizarea industrială și să adopte o cultură a inovației rapide, fie să rămână dependente de structuri învechite, neadaptate la războiul contemporan. Panelul a concluzionat că viitorul apărării europene va depinde de integrarea gândirii asimetrice, de adoptarea tehnologiilor emergente la scară și de construirea unui ecosistem industrial rezilient, capabil să răspundă crizelor cu viteză și flexibilitate fără precedent.